O scurtă istorie a portretelor - de la necesitate, la artă.

O scurtă istorie a portretelor - de la necesitate, la artă.

Astăzi le vedem ca pe ceva banal - un selfie făcut cu un telefon și postat pe Facebook sau Instagram sau poza de buletin pe care suntem nevoiți s-o facem pentru diverse documente oficiale și de care majoritatea dintre noi suntem nemulțumiți.
Știați că, în artă, portretele au fost concepute ca un mod de a descrie nu doar trăsături fizice, ci și statutul social al oamenilor sau valori morale reprezentate de aceștia? Timp de mii de ani, singurele figuri văzute ca demne de portrete au fost cele cu un statut important în societate: regi, împărați, conți, figuri istorice sau deități.

Perioada antică

Portretul apare prima dată la scară largă în Egiptul Antic. Mărturie stau chiar și astăzi picturile de pe pereții templelor, reprezentând zei sau faraoni, cele mai importante personalități din acea perioada în cultura egipteană.

Au urmat apoi portretele Greciei și Romei Antice, ce aveau ca subiect, pe lângă figuri cunoscute ale epocii, precum Socrate, foarte multe personaje Mitologice, precum Zeus, Artemis sau Ares, figuri ce reprezentau diverse virtuți umane și valori ale culturii grecești.
 
În Roma antică, portretele erau o necesitate politică. Arta nu era văzută ca un bun exclusivist, ci un bun comun, de care trebuiau să se bucure toți cetățenii. Busturi de împărați, de la Cezar până la Constantin, erau expuse în întregul Imperiu, simbolizând puterea, civilizația și bogăția romanilor. O uriașă industrie a portretelor se născuse în capitală, atrăgând cei mai buni sculptori, pictori sau artizani din întreaga lume.
 
portrete-fayum-egipt
 

Antichitatea târzie și Evul Mediu

Odată cu divizarea Romei, arta publică a trecut în patrimoniul unei alte instituții: Biserica. Frescele au început să împânzească pereții catedralelor, mânăstirilor și bisericilor fostului mare Imperiu. Moda vitraliilor decorative înfățișând portrete ale unor personaje biblice a început să apară în secolele 10-13, odată cu începutul perioadei Gotice.
 
fresca-bizantina-maica-domnului

 

Începuturile naturalismului și realismului

În această perioadă, mai precis între 1300-1450, portretele au început să se schimbe ireversibil. Stilul bizantin, dominant până în secolul 14, era mult prea plat, prăfuit și nereprezentativ pentru viața reală, în viziunea artiștilor. Giotto (1266-1337) a fost primul care a introdus personaje realiste în frescele sale, în timp ce Jan Van Eyck sau Hans Holbein au fost mai târziu pionieri ai renascentismului german, perioadă în care portretele pictate în ulei au devenit extrem de populare.
 
În Europa devenise o modă ca familiile regale să-și angajeze propriul artist, pentru ca acesta să se ocupe exclusiv de pictarea portretelor familiei și a invitaților de gală ai acestora: regi, regine, baroni, duci, personalități papale, generali, diplomați, apar ca subiecte în portretele artiștilor din această perioadă, pe lângă clasicele reprezentări ale scenelor biblice, comandate de familiile înstărite.
 
portret-henry-viii
 

Perioada Barocă

După sute de ani în care artiștii și-au îndreptat atenția numai către personalități marcante sau deități, în sfârșit oamenii simpli, din clasa mijlocie, au devenit subiectele potretelor. Inspirați de filozofia umanistă, în această perioadă artiștii caută să înfățișeze persoane în ipostaze care ar fi fost considerate banale cu doar un secol sau două în urmă. Însă deși portretele începuseră să fie din ce în ce mai umane, în antiteză cu idealismul înfățișat de nobilitate, personajele erau anonime, iar patronajul familiilor bogate dicta în continuare subiectele și mesajele artiștilor.

cei-trei-muzicieni-perioada-baroca

Iluminismul și pictura modernă

Revoluția industrială și producția în masă au avut un impact masiv asupra artei. Pentru prima dată, pânza, uleiul sau pensulele nu mai erau văzute ca produse de lux, ci erau disponibile oriunde, la un cost mult mai accesibil. Astfel, influența iluministă și schimbarea mentalităților cu privire la clasele sociale, au determinat apariția unui realism social, reprezentat în special de pictori francezi precum Gustave Courbet, Jean-François Millet sau Honoré Daumier, ce pictau scene din viața țăranilor sau a muncitorilor din fabrici, oamenii clasei de jos.

Impresioniștii și post-impresioniștii au început să experimenteze cu portrete, contestând ideile învechite despre realismul barocului. Vincent Van Gogh și Paul Gauguin au revoluționat pictura portretelor, în timp ce artiști precum Henri Matisse, Edvard Munch sau Pablo Picasso le-au dus la un cu totul alt nivel.
 
autoportret-van-gogh
 

Portretele în arta pop

Deși tradiționaliști au continuat să existe în secolul 20, multe mișcări din artă au renunțat complet la portrete în favoarea reprezentărilor abstracte sau conceptuale. Artiști precum Andy Warhol sau Lichtenstein au început să utilizeze din nou portrete, de data asta ca un comentariu la adresa supra-comercializării artei. Arta devenise atât de accesibilă încât își pierduse complet din importanța și prestigiul din alte epoci, iar acum se găsea în formă printată în supermarket-uri, librării sau reviste.

 
Indiferent ce stil alegi pentru portretele tale, dacă îți place arta clasică sau vrei sa experimentezi, ai nevoie de instrumente care să-ți ducă munca la perfecțiune și să te facă mândru de rezultatul final. Un instrument perfect din Catalogul nostru pentru realizarea schițelor este fineliner-ul Schneider Xpress, cu cerneală permanentă, ce nu se usucă și pe deasupra este și rezistentă la apă, așa că poți să adaugi liniștit orice vopsea peste. Spor la desenat și sperăm să îți găsești în continuare refugiu în artă și în lucruri frumoase!
 
fineliner-schneider-xpress-negru